Câtã vreme-n piept inima-mi bate
...
Încã mai nutresc dragoste de ţarã
De-aceastã ţarã fãrã de pereche,
Ce-abia îşi duce imensa ei povarã
De-a fi bogatã, minunatã, veche!
...
De nu mã mai simt aici în siguranţã,
Totuşi o iubesc, cã-i ţara mea natalã,
Nici nu recunosc malefica instanţã,
Ce-a condmnat-o sã rãmânã goalã!
...
Încã mai iubesc ţara mea strãbunã,
I-aş ridica altar cu propriile-mi mâini,
Dac-aş vedea românii cum se-adunã
Sã-şi recupereze ţara datã la strãini!
...
Şi-atâta cât mai sunt, doar jumãtate,
Aş ieşi şi aş striga cãtre popor,
Români, nu vã temeţi de moarte,
Hai sã scoatem ţara din lanţurile lor!
...
Câtã vreme-n piept inima-mi bate,
Voi mai nutri dragoste de ţarã,
Şi voi fi alãturi celor dispuşi sã moarã
Pentru ţara lor şi pentru libertate!
