Întoarcerea
...
O, de n-ar fi atâtea o povarã,
Povarã atât de grea
Cã viaţa pare-a fi o boalã,
Întreaga lume ar pãrea
O carte-a vieţii, idealã,
Iar omul, chip şi-asemãnare
Cu creatorul sãu divin,
Dumnezeu-acela care
I-a pus iubirea în destin!
...
Dar toate sunt aşa cum sunt,
Deşi, nimic nu e ce pare,
Sunt toate date pe pãmânt,
Nici sã doarã, nici sã placã,
Şi nici sã atârne greu,
Toate-s pline de luminã
Şi fãcute sã-l întoarcã
Pe om, cãtre Dumnezeu
Cãci omu-i menit sã devinã
Acel chip şi-asemãnare
Pentru care-a fost fãcut
Drum de care s-a pierdut!
...
Nimic de fapt nu este rãu,
Din tot ce omul pãtimeşte
Prins de beznã ca-ntr-un cleşte,
Unele sunt consecinţã
A lipsei totalã de credinţã,
Cãci omu-i menit sã devinã
Purtãtorul de luminã,
Una cu creatorul sãu!
