Vom fi atunci cum ne-a-nvãţat Hristos:
...
De veţi lansa cele mai teribile arme
Şi de veţi face miliarde de morţi,
Credinţa nu vor putea sã ne-o sfarme
Nu ne veţi putea ucide pe toţi!
...
De veţi provoca un genocid de nespus,
Cu arme de distrugere-n masã,
De nu va rãmâne pe pãmânt nicio casã
Tot va rãmâne un om sã creadã-n Iisus!
...
De veţi împrãştia peste tot suferinţa
De veţi modifica în noi genele toate
Sã curgã prin noi nu sânge ci moarte,
Tot va rãmâne-o celulã sã poarte credinţa!
...
De ne-aţi da tot ce n-am putea duce,
De ne-aţi lua tot ce ne-ar putea ţine
Tot vom gãsi ceva sã facem o cruce,
În faţa cãreia un gând sã se-nchine!
...
De ne veţi târî în faţa voastrã, pe jos
Sã nu mai credem în lumea celor drepţi
Şi ne veţi face insuportabilã suferinţa
Vom fi atunci cum ne-a-nvãţat Hristos:
Blânzi ca porumbeii şi ca şerpii înţelepţi,
Vom îndrãzni, ca el şi-a noastrã-i biruinţa!
