Visul frumos
...
Prin jaful nemaiîntâlnit în istoria sa, România îşi pierde treptat toate resursele, toate bogãţiile solului şi subsolului. Şi asta e încã nimic, pentru cã România şi-a pierdut neatârnarea, autonomia, libertatea. Însã cea mai înfricoşãtoare pierdere a României nu sunt nici bogãţiile, nici libertatea, ci cea mai de preţ resursã a sa, propriul popor. România şi-a pierdut poporul. Numãrul trãdãtorilor este imens. Numãrul românilor care fraudeazã bugetul ţãrii, care vând pe mai nimic pãmântul ţãrii, numãrul trãdãtorilor, al celor cãrora nu le mai pasã, al celor ce-şi bat joc de ţara lor natalã, este enorm. Nu mai punem la socotealã pe cei plecaţi şi care nu vor sã se mai întoarcã, pentru cã nu mai au la ce. Chiar, la ce sã se mai întoarcã în România? La batjocura preţurilor la utilitãţi? La batjocura pensiilor speciale plãtite celor ce ţin corupţia şi hoţia la nivelul de gestionari ai României? La sistemul de sãnãtate care-i ucide prin spitalele transformate în abatoare? La segregarea socialã pe criterii de imposturã, favoritisme, şpagã, trafic de influenţã şi corupţie generalizatã? La ce sã se întoarcã? La nedreptãţi de tot felul, la jaful total, pe faţã, în vãzul şi în sfidarea tuturor, sub protecţia justiţiei şi serviciilor obediente? La funcţii şi instituţii inventate pentru a fi plãtiţi obedienţii sistemului mafiot, beizadelele, amantlâcul potentaţilor şi lipitorii de afişe ale haitelor de prãdãtori numite pompos partide?! Nu, nu mai au la ce sã se întoarcã. România a pierdut cea mai preţioasã resursã a sa. Trãdatã, jefuitã, vândutã pe bucãţi, abandonatã de propriul popor, România este o ţarã pe cale de dispariţie. Pãcat. Fusese un vis frumos numit România, mare şi liberã...
