Eu te vãd şi-acum cum ne priveşti
...
Am auzit un zvon: cum c-ai fi murit,
Sincer sã fiu, nu mi-a venit sã cred,
Dacã mureai, sigur aş fi simţit
Cã nu-s român, ci doar un biet biped!
..
Tu eşti etern, nici de-ai vrea nu mori,
Luceferii se nasc sã nu mai moarã,
Te vãd pe boltã în fiecare searã
Cum ne priveşti cu ochi strãlucitori!
...
Eşti viu în noi şi în conştiinţa noastrã,
Eşti viu prin fiece poem de tine scris
Şi prin floarea-ceea micã şi albastrã
Dãruitã nouã, luatã din Paradis!
...
Tu nici de-ai vrea, n-ai putea sã mori,
Te-ai nãscut sã fii nemuritor,
E doar un zvon, sunt sigur trecãtor,
Chiar acum te vãd, ca de atâtea ori
Cum ne priveşti cu ochi strãlucitori!
