Sfârşitul
...
O salã lungã, latã, cu un tavan înalt,
Ferestre cu vitralii, albastru de cobalt
Mese mari, masive, greoie, de stejar,
Cu scaune-mbrãcate în vinilin muştar!
...
Aceasta-i fosta salã, â€Sala de lecturãâ€,
În care se trãia superba aventurã
De-a cãlãtori, purtat pe-aripi de vise,
Prin lumile nãscute în mii manuscrise!
...
Dar cãrţile s-au dus, au fost probabil luate
Şi-ascunse undeva, spre-a fi bine pãstrate,
Sau mai degrabã cred cã-s aruncate-n foc,
De cei ce-au pus în salã jocuri de noroc!
...
Ce mai înseamnã azi, dragostea de citit,
Când creşte-n om vãpaia dorinţei de profit?
Acum se-aud la mese doar cip şi pas, sau sec,
Cãrţi mai sunt de poker, canastã sau blec gec!
...
În lumea formei goalã, cititu-i sport extrem,
Prea puţini mai ştiu ce-nseamnã un poem,
Iar de-i întrebi cumva ce-au mai lecturat
Se-ncruntã cãtre tine, crezând c-ai înjurat!
...
Spre asta ne îndreaptã niu eigiul globalist,
Spre omul tot mai gol, tembel şi egoist,
Într-o lume-n care de cãrţi nu mai e loc
Decât în sãlile dotate cu jocuri de noroc!
...
Iar tinerii de astãzi n-au treabã cu cititul,
Pentru ei cititul e-o pierdere de vreme,
Mintea lor sãrmanã nu-şi face probleme,
Iar pentru lumea-ntreagã, ãsta e sfârşitul!
|
