Noi, cu ale noastre
...
Noi, vom sta deoparte
Sã nu vedem plecând
Pãsãrile din cuiburile lor,
Sã nu vedem cuiburile sparte
Pe caldarâm.
Şi nici puii cum le mor.
Sã nu auzim niciun fâlfâit
De aripi de lebede-n zbor,
Lebede ce fug disperate
Ca nişte pete imaculate
Brãzdând aievea cerul
Şi împãrţind misterul
Cu noi pe drum!
Vom pleca lãsând în urmã rãzboiul
Cu toate-ale sale,
Puhoiul de cruci fãrã nume
Şi câini rãtãcindu-se-n urme
De prieteni pierduţi.
Noi, vom pleca cuminţi şi tãcuţi.
...
Nu-i rãzboiul nostru, nu e lumea noastrã,
Totu-i al lor.
Dar îl vom lua pe Dumnezeu
Şi florile din fereastrã!
Noi, cu Tatãl nostru, Ei, cu cine vor!
