Metamorfozã
...
Nu pot sã las sã treacã nicio zi
Fãrã sã-ţi spun cât eşti de frumoasã,
Dacã Doamne fereşte-aşa ar fi,
Aş fi ca un strãin cu tine-n casã!
...
Împart cu tine tot ce e lumesc,
Şi-mi închipui cã odatã şi odatã
Mi se-mplineşte visul nebunesc
Inima mea în trupul tãu sã batã!
...
Atunci am fi o singurã fiinţã,
Un singur suflet, o viaţã, un destin,
M-aş topi în tine, puţin câte puţin
Şi-am deveni o singurã conştiinţã!
...
Nu las sã treacã o zi fãrã sã-ţi spun
Cât te iubesc şi cât îmi eşti de dragã,
Oricum nu-mi ajunge-o viaţã-ntreagã
Sã-ţi mulţumesc cã m-ai fãcut mai bun!
...
Dar nu mã las şi mã gândesc cã poate,
Îţi voi mulţumi altfel, în felul meu,
Pentru cã-l voi ruga pe Dumnezeu
Într-o altã viaţã, oricare sau în toate,
Sã fiu inima ce-n trupul tãu va bate!
