Gustul vieţii
...
Eram tineri şi musteam de speranţã
În urmã cu treizeci şi ceva de ani,
Eram un popor de oameni sãrmani,
Cu generaţii-ntregi de ignoranţã
Şi o europã-ntreagã de duşmani!
...
Am luptat spre a ne fi mai bine,
De a fi liberi sã trãim frumos,
Dar ne-am înşelat cu visul luminos
C-am fost daţi pe mâna loazelor strãine
Ce ni l-au rãpit pânã şi pe Hristos!
...
Visam cã vom putea cãlãtori oriunde.
În orice ţarã liberã unde-i democraţie.
Nu ştiam cã-n România se ascunde,
Şi peste tot apoi începe a pãtrunde
Cel mai mare plan de jaf şi de hoţie!
...
Cu timpul însã şi noi naivii ne-am prins
Cã totul n-a fost decât o mare fãcãturã
Din nou minciuna şi hoţia, au învins
Cã viaţa-n România iarãşi se îndurã
Şi pas cu pas, speranţele s-au stins!
...
Eram prea tineri sã putem vedea clar
Şi vorba neamţului lovit de noroc,
I-am tãiat Hydrei capul în zadar
Cãci ghinion, zece i-au crescut în loc,
Iar gustul vieţii parcã-i mai amar!
