Ironia
...
Pe zi ce trece trãim tot mai prost
Şi-atunci ne-ntrebãm, nedumeriţi:
În România mai au oare vreun rost,
Preşedinţia, guvernul, parlamentul
Ce se dovedesc a fi doar instrumentul
Prin care suntem tot mai sãrãciţi?!
...
Ne pun la câţiva ani, la pensii şi salarii,
În schimb preţurile zi dupã zi tot cresc,
Deşi ne mai abureşte câte-un ipocrit
Ştim cã-n România sunt stãpâni şacalii
Ce nu fac altceva decât scumpesc,
Sã nu care cumva sã piardã din profit!
...
Deci, România asta, cui oare aparţine?
Şi ce statut mai are, anexã, colonie?
Pãi dacã-n România strãinii sunt stãpâni,
Şi cam totul s-a vândut loazelor strãine,
Guvernarea ţãrii nu-i simplã ironie,
Cum ironie-i votul luat de la români?!
