Ca-ntotdeauna
...
Cum a fost odatã, vãd cã nu mai este,
Vãd foarte bine asta, nu sunt orb,
Dar pentru mine-i tot zâna din poveste,
Şi precum altãdatã, din priviri o sorb!
...
Inima nu ştie sau nu vrea sã-nţeleagã,
Faptul cã ea nu mai este cum a fost,
Îmi dau seama de asta, cã nu-s prost,
Dar ca niciodatã, azi îmi e mai dragã!
...
Am îmbãtrânit, o tot aud cã-mi spune,
Mã uit şi eu la ea şi nu ştiu ce sã spun,
Vãd şi eu cum e, nu-s orb, nici nebun,
Totuşi, ca-ntotdeauna, vãd o minune!
...
Ea dintotdeauna a fost o frumuseţe
Şi am ştiut cã-mi va fi aleasã,
Acum cã suntem în prag de bãtrâneţe,
Ca întotdeauna îmi pare de frumoasã!
..
Şi dacã nu mai are focul de-altãdatã,
Când inima-i de flãcãri era plinã,
Îmi e mai dragã azi ca niciodatã,
Cã-n loc de foc, acum îmi dã luminã!
|
