Eu sunt acela ce n-are nicio vinã,
...
M-am risipit de multe ori în zare,
Mã poticneam în firele de iarbã,
Mã-nfãşuram pe razele de soare,
Acoperind fântâna ce începea sã fiarbã!
...
Mã rãsucea vântul în fuioare
Când fântâna începea sã fiarbã,
Mã-nfãşuram pe razele de soare
Acoperind uscat, firele de iarbã!
...
Mã aruncam apoi, peste pãduri,
Peste câmpuri întinse de trifoi,
Eram uscat ca buza unei guri
Plesnitã de cãldurã şi puroi!
...
Acopeream, cu stratul cel mai fin,
Tot ce-atingeam în cale, pe pãmânt,
Mã ascundeam în strai de beduin,
Sã nu fiu luat de palele de vânt!
...
Eu sunt acela ce ascunde morţii,
Eu trag cortina când piesa se terminã,
Eu sunt acela ce n-are nicio vinã,
Praful rãtãcitor în voia sorţii!
...
Eu sunt acela ce n-are nicio vinã
Şi-acopãr totul cu trupu-mi protector,
Eu las sã iasã o razã de luminã
Sub adierea unui crâmpei de dor!
