Autor:	Nicu Hăloiu ( Nicu Hăloiu ) - [ ESEU ]
Titlu:	Alchimie

Alchimie Dacã-ţi permiţi sã simţi durerea, vina, ruşinea de a fi fãcut ceva imoral, ceva care nu ţi-ar face cinste, te-ar degrada în ochii tãi, înseamnã cã de fapt simţi mustrarea conştiinţei, deci te afli pe drumul cel bun al evoluţiei tale. Asumarea faptelor, gândurilor sau dorinţelor reprobabile înseamnã regretul înfãptuirii acestora şi o opţiune solidã şi aproape sigurã cã nu le vei mai repeta. Conştiinţa nu te lasã sã ajungi la stadiul regretelor, pentru cã nu te lasã sã faci nimic din ce-ar fi regretabil ulterior. O conştiinţã treazã blocheazã încãrcarea karmicã, blocheazã o cauzalitate a unor evenimente viitoare, blocheazã de fapt alterarea prezentului ce s-ar petrece prin alterarea viitorului, prin încãrcarea karmicã. Ceea ce trãim azi este ecoul a ceea ce am fãcut sau am gândit ieri şi o consecinţã a ceea ce urmeazã a fi mâine. Întreaga arhitecturã a destinului este concomitent o consecinţã şi o cauzã. Destinul este un amalgam de drumuri care, fiecare dintre ele, duce în acelaşi loc, dar pe cãi diferite, strãbãtând medii diferite. Alegerile noastre determinã pe care dintre aceste cãi presãrate cu ”etape” vom ajunge la destinaţie. Fiecare etapã parcursã este influenţatã de etapele pe care le vom parcurge ce au la rândul lor un aspect dat de etapele pe care le-am parcurs deja. Conţinutul fiecãrei etape este determinat nu doar de acţiunile noastre anterioare, cât mai ales de atitudinea avutã în timpul acestora. ”Atitudinea e totul” spunea înţeleptul Sri Aurobindo în urmã cu un secol. Toate elementele existenţei noastre sunt în legãturã unele cu altele, determinându-se reciproc în nuanţe dintre cele mai subtile, precum sunetele instrumentelor ce redau o simfonie. Plasa determinismului reciproc este atât de complexã, încât este aproape imposibil de fãcut o schemã, de gãsit un algoritm al funcţionãrii ei. Nicio raţiune nu poate reda cu exactitate întreaga încrengãturã ce odatã animatã de cãtre gândurile, dorinţele, atitudinile, convingerile noastre, de cãtre faptele noastre, determinând cauze şi consecinţe, devine aşa numitul nostru destin. Totul este extrem de complex, alcãtuind poate cel mai greu de pãtruns şi înţeles mister al existenţei, tangibil nu cu raţiunea, ci cu inima. Adevãrul este nu o informaţie sau o noţiune de ştiut, ci pur şi simplu ceva de trãit, de experimentat, de simţit. Nu cu mintea se ajunge la adevãr, ci cu inima, condusã de conştiinţã, cea care ar trebui sã fie cel mai bun însoţitor al nostru pe calea pe care o parcurgem pentru a ne împlini destinul. Conştiinţa implicã trezirea fiinţei spiritualã din noi sâmburele divin. Nimic nu este greşit, orice alegere am face indiferent de ce naturã, are acelaşi rol: acela de a ne duce cãtre destinaţia finalã, contopirea cu Sursa. Dar, fiecare alegere determinã durata şi aspectul acestui drum, mediile pe care le strãbate, ”aventurile”cu care este presãrat, deci conţinutul sãu. Pentru cã pânã la urmã, prin noi, prin fiecare dintre noi, Sursa experimenteazã tot ce experimentãm noi. Prin noi, Sursa Dumnezeu, Conştiinţa supremã, este conştientã de ea însãşi. Dacã-ţi permiţi sã simţi durerea, vina, ruşinea de a fi fãcut ceva imoral ceva care nu ţi-ar face cinste, te-ar degrada în ochii tãi, înseamnã cã de fapt simţi mustrarea conştiinţei, deci te afli pe drumul cel bun al evoluţiei tale, contopirea cu Sursa. ”Cãci Eu cu Tatãl una suntem”! ”Îndrãzniţi, cãci Eu am biruit Lumea”! ”Numai cine rabdã pânã la sfârşit, acela se va mântui”. ”Cereţi voi cele ale sufletului, iar toate celelalte vi se vor da pe deasupra”. Toate astea le-a lãsat Iisus pentru noi, Iisus este Dumnezeu care a fãcut drumul de la El cãtre noi, oamenii, acelaşi drum pe care trebuie sã-l parcurgem noi în sens invers, pânã la El. ”Eu sunt Calea, Adevãru, Viaţa, Primul şi Ultimul. Începutul şi Sfârşitul”. Eu sunt Alfa şi Omega” mai spunea Hristos, Dumnezeu devenit om pentru a pregãti calea prin care omul devine Dumnezeu Pentru cã destinul fiecãruia este o componentã a respiraţiei divine. ”Cum ai descoperit toate acestea”? a fost întrebat Sir Isaac Newton despre legile fizicii care îi poartã numele.”Am fost inspirat” a rãspuns modest, dar cât de adevãrat, geniul. Evoluţie înseamnã transformare. Eu i-aş mai spune şi ”devenire”. Suntem cu toţii chemaţi sã devenim, prin destin, adevãrat proces alchimic ce transformã plumbul în aur, adevãrat miracol ce transformã apa în vin.

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]