Zâmbetul norului
...
Tãcutã stai deoparte, priveşte-al lumii joc,
Pe-aceastã scenã tristã, pe-acest trist iarmaroc,
Şi-n tot acest spectacol, tu nu te-amesteca,
Tu nu eşti dintre-aceştia şi alta-i calea ta!
...
Privitã eşti cu ciudã de toat-a lumii gloatã,
Cã-n faţa ta atâţia se simt şterşi şi mãrunţi,
Ar vrea dar ei nu pot tot ce poţi tu sã poatã
Tu nici sã nu încerci, privirea lor sã-nfrunţi,
Oricum prin firea lor, sunt loviţi de soartã!
..
Privindu-te cu ciudã, în ei rãul se naşte,
Şi rãul ãsta-ntrânşii, îi macinã, îi arde,
Jignite-vor cu vorbe, cã rãutatea-i roade,
Vorbele lor sã-ţi parã orãcãit de broaşte!
...
Tãcutã stai deoparte, priveşte-al lumii joc,
Pe-aceastã scenã tristã, pe-acest trist iarmaroc,
Şi-n tot acest spectacol, tu nu te-amesteca,
Tu nu eşti dintre-aceştia şi alta-i calea ta!
...
Destinul tãu e altul, ai crucea ta de dus,
Deşi cu ei în lume, nu eşti din lumea lor,
Sã treci pe lângã dânşii cu privirea-n sus,
Cã-n timp ce ei înjurã, îţi zâmbeşte-un nor!
|
