Lãmâia lui Decebal
...
Cicã s-ar spune printre istorici,
Cã-n rãzboiul lui cu dacii,
Imperatorul Traian,
Complet falit, fãrã un ban,
A venit sã cucereascã
Poporul dac, încã tribal,
Condus de unul Decebal!
...
Şi a pornit cu oaste mare,
În sunet amplu de cimpoaie,
Pe vreme bunã sau pe ploaie,
Şi per pedes şi cãlare,
Prin zone unde-i de halealã,
Sã nu meargã cu burta goalã,
Cu Traian cel mare-n frunte,
Sã treacã Dunãrea spre munte,
Pe-un pod fãcut atunci, pe loc,
Din cãrãmidã arsã-n foc
Şi din trunchiuri de stejar
Rezistent şi fãrã noduri,
Numai bun de fãcut poduri,
De-un inginer genial
Din Damasc, Apolodor
Sã-l batã pe Decebal
Mai marele dacilor!
...
Decebal auzind asta,
Nemaiavând de fapt ce face
Cum Traian nu dorea pace,
A exclamat cu forţã â€bastaâ€!
..
A chemat şi-a pus sã jure,
Pe toţi lupii din pãdure,
Cã vor hãitui cu botul
Oastea lui Traian, cu totul!
...
Nu mai spun ce tragedie
A-ndurat Traian atunci,
Hãituit de lupi prin lunci,
Şi foarte impulsiv din fire,
I-a dat lui Decebal de ştire:
Bãi ţãrane, ai greşit
Intenţionat, cumplit,
Tu refuzi cu nesimţire,
Pax Romana ce-ţi ofer? !
Lasã cã te-nvãţ eu minte,
Voi vorbi cu Schweinhofer,
Cu mine sã se alieze,
Cu mine sã înainteze,
Sã-ţi ia copacii din pãduri,
Sã vezi tu câte-o sã înduri,
Când o sã vinã-austriacul
Vei vedea pe însuşi dracul,
Din daci voi face-un neam de sclavi,
Laşi, la suflete jilavi,
Care multe-o sã îndure,
Fãrã lupi, fãrã pãdure,
Nu Pax Romana vã ofer,
Ci drujba lui Schweinhofer
Şi sã nu zici cã nu ţi-am zis
Tot am fãcut aici popas
Ţi-l las gaj pe Johannis,
Sã te mulgã, pas cu pas!
...
Mai spune ceva, de poţi
Din Sarmizegetusa ta,
Cã tot aici, îţi voi lãsa
Un Parlament de idioţi
Şi sã nu zici cã-s ţãran,
Îţi voi lãsa ca amintire
Vã fie vouã pomenire
La Roma, Columna lui Traian!
...
Cereţi lui Schweinhofer ca semn
Al mãrinimiei mele,
Nişte crengi şi-apoi cu ele
Faceţi Columna mea, din lemn!
...
Traiane, vezi cã în zadar
Mã ameninţi. Cãci nu ţine,
Eu sunt mãritul Decebal
Sã-ţi intre-n tãrtãcuţã bine!
Cu gargara, las-o moale,
Uite ce-ţi spun dumitale:
Ai fãcut drumul degeaba
Şi sã şti cã asta-i treaba,
Sã nu-mi spui mie Decebal
Dacã tot vorbeşti prea mult,
Cã nu mai stau sã te ascult
Vin şi-ţi dau nişte lãmâie
N-mi pasã cã ai statuie,
Şi ai sã vezi cum salivezi
Şi ce repede-o sã taci,
Cã tu n-o sã mai vezi daci
Ci peste tot, doar stele verzi!
...
Dacule, de ai lãmâie,
Asta este foarte tare,
Cã lãmâia-i de valoare,
De unde ai? Spune-mi şi mie!
...
Sau, hai sã facem un scenariu:
Dã-mi douã care cu aur,
Sã mã primeascã senatul
Cum se primeşte împãratul
Cu o cununã de laur!
...
Dacã-mi dai doar o lãmâie,
Îţi jur pe însuşi Jupiter
Cã-ţi dau, mãrite Decebal,
Vreo douã tone de fier,
Şi vei avea şi tu statuie!
...
Ce zici , mãrite Decebal?
Facem târgul, spune da!
Oferta ţi-e generoasã
Totuşi, sã ştii cã am acasã
Fier de Acelor Mittal,
De fierul tãu nici cã-mi pasã!
...
Şi totuşi, de vrei lãmâie
De la mine, fã aşa:
I-ai pe-austrieci cu tine
Şi plecaţi din ţara mea
Şi-ţi vom face noi statuie!
...
Jurã! Jur pe Zamolxis!
Tu, spui cã m-am sinucis,
Dar pleci şi ne laşi în pace!
Bunã idee, hai cã-mi place!
...
Decebal, sã-ţi dau un sfat:
Vezi cã-s daci ce te-au trãdat,
Pentru tine, nu sunt buni
Ia-i din daci şi fã-i români!
...
Traiane, ãştia se-nmulţesc
Şi ce voi face-n viitor
Din doi, cu unul trãdãtor?
Oricum Traiane-ţi mulţumesc,
Chiar cã meriţi o statuie,
Hai în cort, sã-ţi dau lãmâie!
|
