Cuvinte tãlmãcite
Se rostogolesc boabe de cafea,
apoi, miroase-a Krönung
cu-arome de exil,
iar visul nopţii mele se-ndreaptã spre o stea,
tãcut, în destrãmare, misterios, subtil.
Refac înşiruiri de chipuri şi culori,
cuvinte şi expresii ce parcã-au fost rostite,
copii cuminţi ce scriu pãrinţilor scrisori,
cuvinte peste care se scurg gânduri şoptite.
Miroase a cafea în miez de noapte-albastrã,
se-adunã-n douã ceşti aroma ei fierbinte
şi curg ca o poveste în poezia noastrã,
prin versurile acestea, cuvinte tãlmãcite.
|
