Douã zile şi o noapte
Într-o zi plictisitoare-n care ploi sãrutã vântul
şi-apoi cad, udând pãmântul,
într-o zi tot mai târzie-n care frigul,
agãţat precum cârligul
de buza peştelui din râu,
a-nceput, la mine-n minte
marele desfrâu.
Mintea, cãlãtoare zi şi noapte,
zile-n şir, grupate-n şapte,
cãuta metoda simplã de-adunat apã de ploaie,
care curge în şiroaie
prin grãdinã, peste frunza dantelatã,
crudã, verde, de salatã.
De pe-acoperişul casei, de pe ţigla ondulatã,
ploaia care vine toatã
gratis, dintr-o pãturã de nori,
vânturaţi şi cãlãtori
s-o adun într-un butoi,
sã ud florile doar joi!
Douã zile şi o noapte,
am cãutat cu mintea-ntruna,
cum sã se-oglindeascã luna
într-un lac,
fãcut de mine,
peste care trag cortine
la apus,
pe lumina care tace,
peste ploi ce curg buimace,
cum v-am spus.
|
