În poveşti despre ploi fãrã nume
A plouat peste frunze.
Noaptea rece îngheaţã,
foşnet, apã, ruginã,
pomii, parcã-n ruinã
plini de brumã cu ceaţã
cad în plasã de pânze.
Doarme, pe cel mai spornic
ram de cireş îngheţat,
noaptea, mai lungã decât,
orice alt început
dintre stele purtat,
doarme, doarme ironic.
Iarna mai multelor stele,
ce searã de searã sclipesc,
aduce schimbãri şi în mine,
mã poartã-n oraşe strãine
şi ploi îngheţate slãbesc
puterile mele.
E noapte şi zorii târzii
sunt parcã la capãt de lume,
uitate în urmã mai pier,
sub drumuri de gheaţã şi fier,
poveşti despre ploi fãrã nume,
în care noi, suntem vii.
|
