Unii cred ca oamenii sunt rãi
şi despãrţiţi de flori şi soare.
Eu cred cã nu au învãţat sã zboare
şi s-au pierdut, pe mult prea multe cãi.
Unii spun cã oamenii sunt trişti,
cã-n spatele ferestrei au doar noapte.
Eu cred cã ochii lor privesc spre miazãnoapte
şi când zâmbesc, sunt foarte formalişti.
Unii cred cã oamenii sunt falşi,
cu mãşti de schimb ascunse-n buzunar.
Eu cred cã-n mintea lor nu sunt ceea ce par,
sau poate sunt cinstiţi, dar ultimii rãmaşi.
Unii mai cred cã omul este mort
în carapacea lutului cel ars.
Eu cred cã olarul n-a fãcut popas
şi sufletul din muncã nu l-a tras.
Unii mai spun cã nu e rãbdãtor,
cã-n alergarea lui uitã de Dumnezeu.
Eu spun cã atunci când dã cumva de greu,
omul prin rugãciuni va fi biruitor.
Sau unii au avut cumva dreptate
şi eu nu le mai ştiu acum pe toate.
