Dupã a doua întâlnire, în timp ce femeia îşi punea halatul, Grig se strãdui sã-i distingã chipul cu ajutorul palidei lumini ce pãtrundea prin fereastrã. Chiar dacã avu in vedere zicala â€Ţla lumânare pare baba floare", nu i se pãru urâtã!
La a treia întâlnire când Grig era deja stãpân pe sine, fãrã emoţiile â€Ţdebutului", îi dãdu femeii un bileţel în care o întreba unde locuieşte şi dacã ar fi de acord sã se întâlneascã în altã locaţie? S-ar fi simţit mai bine sã nu o ştie pe doamna Angi în apropiere!
Aniuşa, care iniţial acceptase aceste întâlniri doar pentru bani şi pentru protecţia doctoriţei Blank, îl plãcu ca bãrbat, cu toate cã nu ar fi crezut. Îşi revenise cu greu, dupã experienţa traumatizantã cu soldaţii ruşi, din august 1944, în urma cãreia apãruse bãiatul cel mic. Bãiat care pentru ea aproape nu exista, norocul lui fusese bunica maternã – supravieţuise doar datoritã ei. Copilul avea şapte ani dar Aniuşa nici acum nu putea sã-l priveascã fãrã un sentiment de oroare la amintirea violului suferit! Zãcuse atunci câteva luni. Când şi-a dat seama cã este însãrcinatã era prea târziu, ea crezuse cã nu-i venise menstruaţia din cauza traumei. Şi acum e convinsã cã cei trei ruşi au fost îndrumaţi special spre casa ei de vecinii care nu vãzuserã niciodatã cu ochi buni relaţia pe care o avusese cu ofiţerul neamţ în timpul rãzboiului; pentru cei trei ani de fericire alãturi de Hans, a plãtit cu ani de chin şi suferinţã dupã aceea.
La terminarea conflagraţiei mondiale, ca sã supravieţuiascã, au vândut mai tot ce se putea vinde: bijuterii, mobilã, porţelanuri, tacâmuri, haine. Sperase un timp cã vor veni americanii sã-i scoatã pe ruşi din ţarã şi sã-i elibereze de comunism. Când a vãzut cã nu mai au ce vinde s-a angajat infirmierã, cu toate cã avea studii şi ar fi avut dreptul la ceva mai bun dar avea specificat în dosar cã a fost colaboraţionistã în timpul ocupaţiei germane. Poate ar fi bãgat-o şi la închisoare, imediat dupã rãzboi, dacã nu ar fi fost însãrcinatã în urma violului.
Doctoriţa Angela Blank fusese singura care îi luase apãrarea când, dupã angajare, un moş libidinos începuse sã o hãrţuiascã. Sã-l reclame era în zadar! Doctorul respectiv era un bun tovarãş, turnase pe mulţi, noii conduceri instaurate dupã 1947. Iar cuvântul ei, care avea doi copii din flori, nu ar fi contat. Risca poate sã fie datã afarã din serviciu şi sã i se reactiveze dosarul, în vremurile acelea totul era posibil!
Ultima şicanare se petrecuse în tura de noapte când doctorul o chemase în cabinet pe motiv cã nu-i igienizat cum trebuie! Aniuşa care se ferea cum putea de avansurile şi ciupiturile lui, încercã sã-i explice cã spãlase odatã pardoseala, dar acesta, care avea cu totul alte interese, ţipã :
- Infirmierã, am zis sã faci curat în cabinet !
Ea, când vãzu cã acesta pleacã înspre saloanele cu bolnavi, se grãbi sã mai igienizeze o datã, înainte de întoarcerea lui. Se dovedi cã plecarea doctorului fusese strategicã, doar ca sã o determine pe ea sã intre. O sorã medicalã, mai îndrãzneaţã, care cunoştea obiceiurile respectivului, când îl vãzu cã se întoarce grãbit în cabinetul pe care Aniuşa îl curãţa a doua oarã, bãtu insistent la uşã – motivând o urgenţã. Sora medicalã cu toatã îndrãzneala ei nu şi-ar fi permis sã intervinã dacã nu ar fi avut indicaţii precise de la doctoriţa Blank.
Chiar a doua zi, dupã incidentul petrecut, era programatã la doamna Angi pentru menaj, dupã care urma întâlnirea cu bãrbatul necunoscut. O anunţase cã nu ar vrea sã vinã în dupã-amiaza respectivã pentru cã bãieţii îi sunt rãciţi. Doamna Angi ar fi învoit-o dar Grig sunase de douã ori sã se asigure de venirea ei.
Luna martie era pe sfârşite. Grig venea la a patra întâlnire cu elanul celor aproape 23 de ani, ce urma sã-i împlineascã peste trei luni, şi cu nerãbdarea de a primi un rãspuns la biletul sãu. Aniuşa se simţea de 80 de ani… scârbitã de insistenţele doctorului libidinos de la spital, îngrijoratã de boala copiilor şi supãratã pe primãvara ploioasã ce-i şubrezea casa.
Cum Grig simţi din atitudinea femeii cã numai de sex nu-i arde, se retrase, îşi puse pantalonii şi o întrebã în şoaptã:
- Pot sã te ajut cu ceva ?
Aniuşa nu îi dãdu nici un rãspuns. Se gândea cã o ajutã plãtind-o generos pentru serviciile ce i le oferã, de fapt banii îi primea de la doamna doctor în casa cãreia se aflau! Deci cu ce sã o ajute un amãrât de student care nu e în stare nici o fatã sã îşi gãseascã singur!?
Grig , care venise plin de dorinţã, era uşor descumpãnit. Având în vedere atitudinea femeii se gândi cã e mai bine sã plece. â€ŢPoate era supãratã din cauza biletului pe care i-l dãduse la ultima întâlnire!?". Nu stãtu mult pe gânduri şi pãrãsi camera. Era prima datã când ieşea el primul, şi mult mai devreme decât dãţile celelalte.
Doamna Angi, când auzi uşa camerei, îi veni în întâmpinare, crezând cã-i Aniuşa. Dar când îl vãzu pe Grig în sufragerie îşi dãdu seama cã ceva nu a fost în regulã şi spuse :
- Crede-o şi tu ! Are copiii bolnavi, m-a rugat sã o învoiesc, dar tu insistaseşi atât încât…
- Sãrut mâna, doamna Angi! spuse Grig, în timp ce schiţã o uşoarã plecãciune. Apoi pãrãsi casa gândindu-se cã sunt lucruri mult mai grave, pe lumea asta, decât o întâlnire, pentru sex, eşuatã. Ploaia care la venire îi pãrea minunatã , acum i se pãru sublimã. Mai spãla lumea de pãcate. Era în postul Paştelui.
