Iti scriu acum,iubito,ca in fiecare an
Cand toamna e aici cu aerul ei trist,
Sa-ti povestesc de noi si cate ganduri am
Atunci cand cad in mine si uit sa mai exist.
Cand toamna bate-n geam cu lacrimi si cu frunze
Iar cuiburi stau pustii si ultimi fluturi mor,
Tacute amintiri si taine nepatrunse
Se-arata si eu urc in ultimul meu zbor.
E necesar sa scriu timida mea scrisoare,
E aerul vital,un spatiu-timp extract,
Cand dupa lungi suspine si multa asteptare
Dialogam din nou intr-un format abstract.
O sa incerc un salt,o punte peste moarte
Iubita mea frumoasa,ca doi atomi nebuni
Ne vom iubi etern, razbind ce ne desparte
Si fi-vom mai aproape pe cand vom fi postumi.
