E iarna iar acum si parca ar vrea sa ninga
Cu fulgi timizi si rari ce nu prea vor sa cada
PLutiri sovaitoare,ce reusesc s-aprinda
In mine nostalgia zapezii de-altadata.
Inchid ochii usor si gandu-n timp ma poarta
Catre un loc anume si fara de pacat
Ce azi e-n suferinta,zdrobit sub crunta roata
A celor ce-l vandura si care l-au pradat.
Zapezile de astazi sunt parca numai zgura
Iernile sunt negre si n-au nimica sfant,
Iar daca ninge,totusi,o face doar din ura
Ca un blestem nedrept peste acest pamant.
De-aceea gandul meu ma poarta mult in urma
Cand iarna era iarna,zapada alba,grea
Si-atunci un urlet greu in trupul meu rasuna:
-MI-e dor de-acel Ardeal si Romania mea!
