Se scurge-n cupe de zorele
Cerul senin al toamnei reci,
Pustiu sunând în gândurile mele
Cad umbre peste lacrimi seci.
În pragul iernii ce se lasã
M-apasã frigul dorului de tine,
Tu îmi rãsari tot mai frumoasã
Şi înfloreşti doar pentru mine.
Nu vreau s-aud timpul pãşind
Când ochii tãi umbroşi privesc,
Din viaţã clipe mistuind
Cu lipsa ta mã obişnuiesc.
În toamna veşted ce se-ntinde
Tu-mi eşti ca florile de mai,
Când frunza-n vânturi se aprinde
La piept sãrutul tãu sã-mi dai.
Când aspru ploile-or sã cadã
Sã mã culegi din drumul lor
Sã nu laşi pomii goi sã vadã
Cã plâng în ape pânã mor…
