|
|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
Singur, numãr cu tristeţe
Clipele pânã revii,
Lumea-ncearcã sã mã-nveţe
Renunţate nostalgii.
Vântul spulberã iertare
Peste chipul lor perfid
Ei mai sperã în iertare
Pironiţi cu ochii-n vid.
Risipesc dureri meschine
Şi iubiri de-un anotimp,
Crezurile sã-şi închine
La schimbãrile din timp.
Ei te fac sã uiţi de mine,
Ei ne murdãresc pe noi
Şi distrug urând pe-oricine
Care-i vede cã sunt goi.
Iar prostia lor vulgarã
O presarã prin cuvinte
Şi-mi fac viaţa mea amarã
Crunt râzând de gânduri sfinte.
Singur, îmi adun iubirea,
Legând de chipul tãu
Sã-ţi visez cu dor privirea
Şi sã uit cã-mi este rãu.
|
| Nr |
Comentarii |
Comentatori |
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|
|