Nu eşti tu
Zile lungi, de toamnã rece,
Vin încet, le numãr greu,
Timpul parcã nu mai trece,
Tot ce am nu e al meu.
Plâng mereu fãrã suflare,
Nu te vãd, nu eşti cu mine
Totu-n jurul meu mã doare
Cã nu pot sã fiu cu tine.
Umbrele îmi sar în cale,
Cred mereu cã te zãresc,
Clipele se scurg egale
Fãrã ochii ce-i iubesc.
Locul tãu rãmas pustiu
Îl privesc nedumerit
Şi visez pânã târziu
În durere-ncremenit.
Cred c-aud iar paşii tãi,
Stau, ascult cu nerãbdare,
Simt cum inima-n bãtai
Parcã cere îndurare,
Totul fuge, se roteşte,
Lacrimi tremurã fierbinţi.
Sufletul mi se topeşte…
Nu eşti tu ...
... îmi ies din minţi!
|
