O lume a misterului brut,învãluitã în magie;
Plinã de pericole,o luptã dintr-e rãu şi bine.
Meleaguri ferecate ce ascund mii de secrete,
Fiinţe de demult pãşind cu teamã într-e ele.
Necurate gânduri de a-ţi curma propria viaţã!
Nu cugeta fiinţã îndureratã a uitãrii!
Cãci trimisul Celestei,prin lumânarea-i arsã,
Elibereazã eul haotic spre planurile lumii.
Dar înainte de spulberarea carcasei înşelãtoare
Esenţa ei scapã din gratiile-i de închisoare.
Trecând prin şcoala vieţii cu încercãri şi teste,
În a dureri foc cãlitã, se nalţã-n libertate.
Şi din pãcate totuşi ispita-i de borangic
Îşi lasã amprenta mare-n poemul satiric.
Dorinţa Marei Arcane îmbãlsãmãri aduce,
Cãderi în mari tartare cu umbre demonice.
Şi rãni cicatrizate-n ai lumii brutã soartã
Precum ai Atlantidei pierdutã-n karma morţii.
Precum şi martori ai fostei noastre renaşteri,
Ai Sibilinicelor Pietre în milenii abundã.
Calci greşit în a sa groapã,mereu însetatã,
Cãci sfârşitul se aratã,când vezi şi tu o razã.
Şi atunci când ceasul sunã,toate faptele s-adunã
Din a morţii greu pahar toţi şi toate gustã.
Vânturi prevestitoare din nalte ceruri vin
Schimbând susurul vieţii,urmate de destin.
Cu dezgolite aripi de atâtea blesteme,
Ai morţii înger cu el tot moarte aduce.
