Gandesc, traiesc in numele zilei de azi,
in numele celor ce m-au uitat
si al pietrelor de pe trotuar
ce spre mine privesc si pe care
de mii de ori le-am calcat...
Visez, iubesc in numele zilei de ieri
in numele uitarii, al durerii
ce pare ca nu are sfarsit
si fara sa pot rosti vreun cuvant, pribegesc
printre lucruri, imagini, clipe
ce niciodata nu au iubit...
Incet ma asez pe stanca inimii mele
cu frica de a nu o rani,
ma-nfior la atingerea ei rece
si-mi dau seama ca inima mea
nu-i decat o piesa lipsa
intre pietrele de pe trotuar
in locul ei crescand doar tacere
si gustul durerii...amar.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Mã regãsesc în poemul tãu.
Îmi place mult de tot !!
Bravo!
