Sta plutind intre Cer si pamant
cu neasemuita-i putere
doar mister raspandind,
sta in tot, din priviri asteptand
absolutul in noi sa se nasca
in nemarginirea fiintei zburand.
De umbre se lasa peste sufletul tau,
o clipa-i de-ajuns sa te petreaca
pentru a sti ca nimic nu e greu,
iar de singur tu esti, omule drag
nu te sfii a-ti deschide inima ta
iubirii ce ti se aseaza in prag.
Stau plutind intre Cer si pamant
misterul, clipa, amintirile,
iubirea ce tace, nespunand vreun cuvant...
