Rasar crampee de zambet la capat de lume,
universul devine strop de lumina
ce salasuieste tainic, tacut
pentru o clipa descoperindu-l in mine.
Minunea de azi, amintirea de maine
se succed in raspunsuri
ce n-au fost date nicicand,
mister de a fi
invariabil patrunde sufletul
lasand constiinta deoparte o zi.
De pietrele tac, nestiind sa le-asculti
mai bine sa treci prin viata degrab,
de stanca-ti sopteste tacerea ei surda
norocos te numesti,
nu esti un suflet firav.
Apun crampee de zambet la capat de lume
fugind de la mine tot ce mi-e drag,
stanca din mine mi-e inima vie
soptindu-mi taceri
ce trec al gandului prag...
