Zidire din nori ce se cununa-n sarut
pe al Cerului suflet oglindesc,
mister ce strabate in zori pe pamant
patrunzand roua clipelor ce se iubesc.
Lacrimi furate din apusuri stinghere
le sorb din causul iubirii,
setea nu-mi trece Doamne, de-o vreme
straina ma simt de tot ce sunt eu
si pe mine ma dau ofranda simtirii.
Iar de sufletul meu se cununa-n taceri
cu ale sale tristeti, ingenunchiat
ma resemnez iubind durerea de ieri,
asteptand sa incep de Tu vrei, si ziua de azi.
