El si-a rezemat chipul in privirea mea,
eu am inchis ochii si nu am stiut sa vad
el mi-a aratat drumul intortocheat
un labirint al increderii,
eu naiva si suflet infantil
nu am stiut sa mai ies.
Pietre sunt mainile mele
goale si seci, pareri de rau
degeaba ma mustra, ma ard , ma sufoca,
prea tarziu sa mai pot sa mai sper...
Brate mutilate intind catre Cer,
lacrimi ichistate le pastrez in suflet
mi-e rusine, nu am cum sa mai cer
doar sa inchid al visarii meu umblet.
N-am stiut a pastra ce-i frumos,
vinovata ma fac in neputinta
n-am stiut, n-am stiut a nu fi eu
mutilata sunt om, mutilata-n fiinta.
