Se petrec zilele una pe alta
precum stelele apuse-n cerdac,
ma strecor printre ganduri si vise
ce nu au somn, ci de veghe stau
ca zambetu-mi trist
sa nu ramana posac.
Dincolo de inceput si sfarsit
ramanem doar noi
in mijlocul ezistentei fara raspuns
si fara popas, fara ragaz
alergam cu sufletele-n privire
stiind ca unul si cu unul fac doi.
De-as putea cuprinde lumea toata in palma
as uda-o cu apa vie,
ca pe o comoara
as pastra-o in inima
un strop din ea daruindu-ti si tie.
