Am invatat sa m-ascund
de timpul ce transcede
fara sa-i pese ca exist,
am invatat sa fug de iubire
printre zambete gratioase,
printre nori
lacrimi ai cerului,
dar nu am invatat sa fug de mine.
Am stiut chipul vietii
ce cu vise se hraneste,
am stiut sa respir
odata cu durerea,
am stiut sa privesc noaptea,
dar nu am stiut sa fug de mine.
As fi vrut sa fiu mugure
ce daruieste speranta,
as fi vrut sa fiu
parte a sufletului vietii,
as fi vrut sa nu doara,
as fi vrut...sa iubesc.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Frumos si profund vers...mi-a placut f mult.felicitari!!!
