Merg pe drumul fara inceput
si fara sfarsit al gandurilor,
fac popas la fantana nimanui
ma retrag in inima
uitand sa mai traiesc.
Nimic ne e asa cum
pare a fi,nimeni
nu e pe-aici
vad doar iar si iar
un drum poate,
fara inceput si fara sfarsit.
Ma aplec uneori
adun pietre ce nu sunt
decat taceri,
le tin in palme si le incalzesc
la caldura sufletului meu,
privesc inapoi si privirea
imi rataceste pe linia
orizontului propriului eu
pasesc, invat sa pasesc
pe drumul vietii si poate
cineva ma va gasi
acolo, undeva...in tacere.
