Privesc in amurg spre masa tãcerii
si ploaia încet se aseaza pe pleoape,
sarutul sub poarta il imbrac in amintiri
ce nu vor fi stirbite de timp sau uitate.
Privesc spre mine dincolo de oglinzi
amestecând imagini din prea-prezentul trecut,
cu paşi repezi risipesc viata si zâmbete
celor ce de mine nicicand n-au ştiut.
Ating palmele frumoase si goale
cu sufletul lacrimand sangeriu
ce la masa tãcerii aşteaptã uitat,
si tâmpla mi-o sprijin pe umbre, târziu...
