A aparut un punct, o pata.
E mica, nu se vede, pe floarea
sufletului ce sta agatata de Cer.
Secunda dupa secunda,
zi dupa zi, pata se intinde fara sfiala
hranindu-se cu pretextele tale.
A aparut un punct, si ce pacat,
floarea are forma de cruciulita
si intr-o zi cat o eternitate,
sufletul ei a zburat
acolo unde i-a fost promisa iubirea.
Acum, o petala deja a picat
strigand in ecou dupa cruciulita ei,
dupa sufletul ce si-l jeleste.
Si cade, cade, ajungand in bratele tale
nemaiavand nici o sansa,
nici un drum de intoarcere
iar tu, o privesti zambind
cu sau fara pretexte
cum te iubeste c-o ultima suflare...
