In suflet imi cresc frunzele uscate
nu mai au seva, mi-ai furat
iubirea, si-ai ascuns-o undeva departe,
intr-un tinut de nestiut si-ndepartat.
Cu sufletul robit de frumusetea ta
as vinde vesnicia sa-mi cumpar un cuvant,
mi-as cumpara un loc in al tau zambet
pe freamatul de umbre, prin mangaieri de vant.
Am rupt camasa inimii si am cusut iubire
si n-am cersit un zambet la alte porti inchise,
privirea ta mi-a fost locas de fericire
iar bratul tau o lume-ntreaga mi-a ramas, iubite.
Sa nu ma plangi, sa nu ma uiti, sa nu ma mai iubesti
nu am adus nimic in a ta soarta,
o, suflet drag, tu dulce sa zambesti
si clipele sa-ti poarte lin privirea
prin timp, pe la feresti, din poarta-n poarta...
|
