Eu stau la marginea unei clipe
şi cuvintele zboarã de cealaltã parte,
acolo unde eşti tu.
Ochiul mi-e ud în timp ce
priveşte spre rãsãrit,
genunchiul se aşeazã
în frunzele toamnei,
iar cuvintele aleargã între noi
nebune de-atâta iubire şi
se dau de-a valma, se îmbrãţişeazã tãcute.
Şi cât te iubeam...
ca într-un vârtej nevãzut
dincolo de toamnã,
dincolo de clipe sau
De orice cuvânt...
