A sosit aniversarea frunzelor înverzite de ploaie
cu amintirea foşnetului misterios în amurg,
a sosit aniversarea troiţelor pictate în inimã
şi albastrul celest rãspândit în suflet
danseazã pe pietrele inimii
ridicând ziduri de dragoste
peste inima mea.
A sosit aniversarea viselor nãscute în singurãtate
inimã, inimã, mai poţi tu cânta?
O mie şi una de nopţi te strigã aievea
precum fete frumoase în noaptea de sânziene
taci, taci...inimã taci!
