mi-eşti liniştea dupã furtunã,
torturã cu iubire purã
cãzând încet pe pielea-mi udã
cu stropi calzi în zi de umbrã.
mi-eşti luminã-ntuneric
vrajã a nopţii întunecate
ce m-adormi pe jumãtate
şi mã trezeşti în altã realitate.
visul tãu mi-este poruncã,
spre nefiinţã mã aruncã
întorcându-mã în a mea rugã
spre o lume mult mai crudã.
