Şi parcã vine o vreme ,când va sã bubuie tunul
şi muzele se vor dãltuite în stânci de tãcere....
Tenebroasele mistere
ning peste lume
şi nu e nici unul
sã-şi nascã un nume
neîncãput de negre unghere....!
...
Din ceaţã se preling în apusuri doar spaime prin minte
şi pe ochi înfloresc prea des crinii de sare....
lumina zilei mã doare
ca o osândã
pe frunte fierbinte
mereu stând la pândã...
într-o tristã şi neagr-aşteptare.
