Îngrozitoare veste devine toamna...
Credeam cã nu îmbãtrânesc cuvintele care vorbesc despre durerea cã merg spre iarna
Credeam cã iubita mea imi ţese dimineţile fara pãrerea de rãu cã se pierde în noduri.
Toamna vorbind despre trecere nu despre virtutea personalã cã sunt veşnic se împiedicã de frunzele verzi de parcã eu ,n-am fost în stare de bruma morţii.
Tu,sa îmi spui ,sa îmi cânţi despre toamna ce îmi aminteşte cã sunt veşnic aşa cum e bruma.
