Era suficientã apã curatã în gândurile spuse cât sã rãsarã inc-o oazã .
Tu pluteai visurile in corãbii pline cu piere preţioase şi cirezi de albine .iar eu îmi zburam cuvintele în cârduri spre catargele tale care tulburau hãrţile norilor.
Nu mã chemai la cinã. Nu aveai fiertura magica pentru alungarea singuratatii tale ,pasare de piatra. Nu aveai un loc la masa ta pentru mine.
Nu pot termina gândurile de pelin şi vin acru. Mã imbaãt iar şi voi chema lãutarii .
Am apã curatã, din oazã in care nu calci ,cât sa mã imbat iar şi iar.
