Ca orice copac responsabil îmi chemam pãsãrile in fiecare seara, la odihna şi la vise cu mãlai şi colivii de aur
Crengile mi le numãrau, socoteau şi apoi mã linişteau cu tremurul frunzelor....
Pânã seara trecutã ,când creanga cea mai viguroasã a aflat cã nu sunt venite toate
O vrabie ciufulitã nu ajunsese. Noaptea târziu am aflat cã un copac mult mai falnic cu multe cuiburi o ţinuse din dragoste.
Din cauza asta las sa vina toamna şi chiar dacã nu am ce face când pierd pãsãri,mã usuc puţin
