Lup înţãrcat mã adulmeca şi desena hore in jurul meu.
Nu ştia unde sa îşi înfigã coltii
sau se temea sã nu mã despietresc şi sã fug pradã altuia.
Nici gâzã, niciun gândac ,nimic sã mişte nehotãrârea lui.
Muşcãtura era în ochii lui.
Şi în grumazul meu simţeam încleştarea.
Multe pãsãri zburaserã pe deasupra noastrã şi multe zile. Se veştejise iarba sunt noi.
Nu mã cerea de nevasta şi eu
aşteptam sã muşte din mine iubirea
