Am pus in geantã
mii de vise,
vesel,
prin viaţã
am pornit;
azi,
printre visele
ucise,
ma plimb...
si-s trist...
si-am obosit...
Azi,lumea mea
se prãbuşeşte,
ma simt proscris
in tara mea,
vãd întunericul
cum creşte
si vad atâta lume
rea!
Din toatã-aceastã
nepãsare
se nasc azi monştrii
printre noi
iar din iubirea
care moare,
se-nalţã hâd
un alt rãzboi...
Cum tot ce-i rãu
acum e bine,
privesc
si nu pot înţelege,
e-atata
nedreptate-n lume...
nebunii,
astazi ne fac lege!
Cândva,
mi-am pus in
geantã vise,
voios,
prin viaţã am pornit,
azi,
printre
visele ucise,
mã plimb...
si-s trist...
si-am obosit...
|
