CULORI
De vrei sã cunoşti omul
te uiţi în jur şi vezi, şi simţi culoarea sufletului sãu:
De negru se-nconjoarã cel mort pe dinãuntru, cãci Negrul, nici nu e culoare!
Cel roşu te strãpunge cu-al sãu venin turbat, ori, poate, de iubire e-mbãtat. Nu ştii!
Tu tânãrã domniţã, în flori de soare te ascunzi/ invidia sã nu te dea-n vileag. Şi plângi.
Iar de eşti gri, eşti un nimic! Cãci te-ai nãscut din douã non-culori.
Tu nu provoci niciun deranj. Eşti doar bogat şi înţelept, tu eşti Orange!
Rãceala ta albastrã mã îngheaţã/ şi nu mã pãcãleşti cu ochii tãi!
Tu â€Ţfatã verde cu pãrul pãdure"/ tocmai pe tine vor sã te fure!
Iar tu, o umbrã-n urmãrire, tu ce culoare ai? Cã te arãţi doar când e soare... eşti negurã, ori fum, ori suflet rãvãşit?
Mireasã eşti şi te arãţi la lume ca spuma mãrii zbuciumatã/ cãci nu mai eşti fecioarã şi/ nici nu vei mai fi!
