Mi-e atât de dor de tine,
Şi mã doare, şi mã doare,
Cã nu poţi fi lângã mine,
Pânã şi la apus de soare.
Nu ştii tu cât te iubesc,
Cum îmi bate inima,
Poate cã sunã prostesc,
Dar mai curge o lacrimã.
Câte-o lacrimã a disperãrii,
Disperare cã nu te vãd,
Eşti definiţia vindecãrii,
Sper doar sa nu fie un prãpãd.
Iubesc sã mã strângi in braţe,
Lãsându-mi capul pe pieptul tãu,
Sã scap de un moment de tristeţe,
Sã uit imediat de tot ce este rãu.
Îmi lipseşti pe zi ce trece,
Un dor adânc mã loveşte,
E nefiresc ce se petrece,
Însã absenţa ta mã striveşte.
|
