Dincolo de eoni, dincolo de spaţiu-timp,
ne regãsim mereu, în acelaşi ritm.
Ca douã suflete ce se ştiu de mult,
într-o linişte în care totul pare absolut.
Când lumea se aşazã şi tãcerea ne cuprinde,
în tine inima mea se aprinde...
Fãrã cuvinte, fãrã drumuri grele,
doar noi doi şi aceeaşi stea între stele.
În pieptul tãu îmi gãsesc pacea întreagã,
şi tot ce eram cândva se leagã.
Eşti lumina care nu cere nimic,
doar mã ţine aproape, si ne dezgoleste un pic...
Iar dacã uneori taci şi te pierzi în gând,
în paşi nesiguri, rãtãcind pe rând,
eu rãmân aici, cu rãbdare şi sens,
aşteptând sã creştem în acelaşi consens.
Dincolo de spaţiu, dincolo de vreme,
o singurã inimã care nu se teme.
Douã suflete, aceeaşi luminã vie,
doi în unul - o iubire ce ne ştie.
Şi nu mi-e teamã sã lupt pentru iubirea noastrã,
nu sunt slabã — o menţin vie,albastrã,
Îmi asum fiecare pas, fiecare dor,
doar ca inima mea sã se întoarcã acasã, uşor.
|
