Tocmai am intrat acasã de la serviciu… şi simt nevoia sã-mi descarc preaplinul prin scris.E un gest aproape instinctiv, ca o respiraţie întârziatã care, în sfârşit, îşi gãseşte ritmul.
Între zgomotul lumii şi liniştea interioarã, aleg cuvintele. Ele devin spaţiul meu de tranziţie, locul în care realitatea se aşazã, se filtreazã şi se transformã în sens.
Am traversat mii de vieţi, am îmbrãcat sute de roluri şi de meserii, astfel încât pot afirma astãzi, fãrã ezitare, cã sunt un fel de.... exploratoare a universului şi culegãtoare de praf de stele, traversez lumi şi sensuri prin cuvânt…
Uneori, interlocutorii rãmân perplecşi în faţa ideilor mele arborescente şi a rãspunsurilor mele colorate, ca şi cum limbajul ar depãşi graniţele unei comunicãri previzibile şi ar aluneca într-o zonã mai fluidã, mai imprevizibilã.
Evident, textele mele nu sunt pentru toatã lumea. Nu caut universalitate, ci rezonanţã, acel tip de cititor care nu doar înţelege, ci recunoaşte ceva în el însuşi în interiorul frazei.
Sunt o magicianã a cuvintelor, o exploratoare a sensurilor şi a jocurilor de limbaj. Scrisul meu se naşte dintr-o dezinvolturã naturalã:las ideile sã curgã liber, fãrã constrângere, ca un flux viu al gândirii. Apoi revin asupra lor, le corectez, le limpezesc şi le reorganizez pânã când capãtã formã, ritm şi respiraţie proprie. Presar praf de stele peste texte, nu pentru a le îndepãrta de realitate, ci pentru a o face mai permeabilã, adicã pentru a deschide o zonã în care sensul nu este doar înţeles, ci simţit.
În mine trãieşte o uimire constantã, o formã -d émerveillement - care nu s-a stins odatã cu trecerea timpului. Este privirea copilului interior care încã vede lumea ca pe un teritoriu viu, nelimitat: unde o pietricicã poate deveni un mic univers, iar natura întreagã o grãdinã simbolicã în care realul şi imaginarul se întâlnesc firesc.
Pentru aceastã privire, scrisul este o continuare naturalã a mirãrii. O formã de explorare în care cuvintele nu sunt doar instrumente, ci teritorii de descoperit.
Scrisul meu este şi o formã de echilibru interior. Emoţiile sunt transformate în limbaj. Ceea ce este difuz capãtã formã, ceea ce este intens se aşazã, ceea ce este fragmentat devine structurã. Este o clarificare tãcutã a trãirii prin expresie.
Existã în acest proces o plãcere subtilã a construcţiei interioare, o formã de hedonism intelectual, în care ideile se ating, se resping şi se reorganizeazã pânã când capãtã o vibraţie proprie. Un joc fin între control şi abandon, între impuls şi luciditate.
Mã fascineazã tensiunea dintre apropiere şi distanţã, dintre spus şi nespus. În acest spaţiu se naşte ceea ce aş numi un flirt semantic — o seducţie a limbajului în care ideile se apropie, se ating pentru o clipã şi apoi se retrag, lãsând în urmã rezonanţã.
Existã momente în care aceastã apropiere a sensurilor produce o intensitate aproape senzorialã în plan mental: o claritate bruscã, o revelaţie în care gândirea devine mai vie decât forma ei obişnuitã. O clipã în care înţelegerea nu mai este proces, ci stare.Pentru mine, cuvintele nu sunt doar expresie, ci prezenţã. Ele nu descriu lumea, ci o reconfigureazã subtil, deschizând spaţii în care percepţia devine mai largã, mai flexibilã, mai atentã.
În acest univers, limbajul nu mai este doar comunicare, ci rezonanţã. Douã conştiinţe care se ating prin idee, fãrã contact, dar cu ecou.
Scrisul meu nu este despre concluzii. Este despre stare. Despre mişcarea continuã dintre claritate şi mister, dintre structurã şi libertate, dintre control şi vis.
Nu mã definesc restrictiv printr-o singurã etichetã. Cuvântul - poet - a ajuns uneori sã fie citit superficial, ca şi cum ar desemna o rupturã de real sau o imposibilitate de a trãi în concret. Nu, scrisul meu nu este o evadare, ci o formã de prezenţã intensã în lume.Nu scriu din afara vieţii, ci din interiorul ei: din intersecţia dintre concret şi imaginar, dintre funcţional şi sensibil, dintre ceea ce se vede şi ceea ce se simte.De aceea, prefer sã vorbesc despre o formã de polifonie în care se întâlnesc analiza şi imaginaţia, structura şi intuiţia, practica şi poezia.
Atunci, tu, cititorule, dacã textele mele ţi se par misterioase, te invit sã le interpretezi cum doreşti. Lasã-ţi imaginaţia sã zburde, fãrã limite, fãrã graniţe, fãrã nevoia unui sens unic.
Iar tu, cel care doreşti sã mã atingi emoţional prin cuvânt, prin idee sau prin prezenţa gândului tãu… îţi transmit un mesaj în douã cuvinte:
